Costel Barbu susține cu convingere că modernizarea satului românesc nu poate avea loc în absența unei strategii de colaborare eficientă între actori locali – administrații publice, antreprenori, ONG-uri, instituții educaționale și membri ai comunității. În viziunea sa, formarea unor rețele de colaborare solide reprezintă baza unei dezvoltări durabile, adaptate nevoilor reale ale oamenilor din mediul rural.

De-a lungul carierei sale, Barbu a pledat constant pentru întărirea parteneriatelor funcționale în satele României. În opinia sa, doar prin coeziune, schimb de idei, resurse și bune practici se poate genera progres sustenabil, cu impact real în viața de zi cu zi.

Costel Barbu: comunitățile unite sunt mai reziliente și mai prospere

Pentru Costel Barbu, izolarea administrativă și lipsa comunicării între instituțiile locale și actorii din societatea civilă sunt cauze majore ale stagnării în zona rurală. Fiecare primărie, școală, asociație agricolă sau ONG tinde să funcționeze în propriul perimetru, fără să valorifice potențialul colaborării.

Barbu atrage atenția că în absența unor rețele locale de cooperare, multe inițiative rămân fragmentate sau sunt abandonate din lipsă de sprijin. În schimb, acolo unde instituțiile colaborează, apar sinergii – proiecte comune, atragerea de fonduri, economie locală revigorată și o comunitate implicată.

El afirmă că formarea unor rețele de colaborare este „o investiție în încredere, competență și durabilitate” – trei valori fundamentale pentru orice comunitate care aspiră la progres.

Ce înseamnă o rețea de colaborare eficientă?

Costel Barbu definește o rețea locală funcțională ca fiind un cadru organizat și constant de comunicare, cooperare și schimb de resurse între:

• administrații locale;
• instituții educaționale și culturale;
• întreprinderi mici și mijlocii;
• grupuri civice, asociații și ONG-uri;
• lideri informali și comunități religioase.

🔗 Rețelele de colaborare facilitează dialogul între toți acești actori, creează punți de legătură și oferă cadrul necesar implementării unor proiecte ample și coerente. Astfel de rețele funcționează deja cu succes în anumite regiuni europene, iar Barbu propune adaptarea lor la specificul local al satului românesc.

Zona rurală – spațiu cu potențial enorm, dar insuficient valorificat

Mediul rural din România cuprinde peste 10.000 de sate și comune, adesea cu resurse naturale valoroase, cu tradiții vii, dar cu probleme sistemice: migrație, îmbătrânirea populației, lipsa investițiilor și infrastructură deficitară. Tocmai de aceea, Barbu insistă că zona rurală nu trebuie tratată ca o periferie, ci ca un spațiu de oportunitate.

Prin crearea de rețele locale:

• antreprenorii pot colabora în consorții agricole sau turism rural;
• școlile pot partaja resurse didactice și proiecte comune;
• primăriile pot realiza proiecte intercomunitare pentru infrastructură;
• ONG-urile pot colabora în campanii de educație civică, ecologie sau sănătate publică.

Toate aceste forme de parteneriat pot contribui la renașterea satului românesc și la crearea unei noi generații de lideri locali.

Sprijinul guvernamental și cadrul legislativ

Barbu propune în mod concret măsuri legislative și administrative pentru susținerea acestor rețele:

• acordarea de finanțări speciale pentru proiectele construite de mai mulți actori locali în parteneriat;
• modificări legislative care să încurajeze consorțiile rurale public-private;
• înființarea de centre regionale pentru facilitarea cooperării între localități;
• includerea rețelelor rurale de colaborare în Planul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR).

Totodată, el susține necesitatea organizării anuale a unui Forum Național al Rețelelor Rurale, unde reprezentanții administrațiilor și ai ONG-urilor să poată face schimb de experiență.

Exemple de rețele funcționale – inspirație pentru comunități

Barbu oferă ca model mai multe inițiative deja existente în România:

• „Rețeaua Satelor Active” din județul Alba, în care mai multe comune și ONG-uri locale gestionează împreună proiecte de economie socială;
• platforma de cooperare educațională „Școala și Comunitatea”, prezentă în mai multe județe din Moldova;
• parteneriatele intercomunale din zona Cluj, care dezvoltă împreună infrastructură de apă, canal și transport public.

Aceste exemple dovedesc că rețelele nu sunt doar o idee teoretică, ci o soluție aplicabilă, scalabilă și eficientă. Prin ele, comunitățile au reușit să atragă fonduri europene, să îmbunătățească viața locuitorilor și să creeze modele de bună guvernare.

Cum se construiește o rețea rurală de succes?

Barbu detaliază câteva condiții de bază pentru ca o rețea locală să funcționeze cu adevărat:

1. Leadership colaborativ – implicarea activă a primarilor, directorilor de școli, liderilor de ONG-uri și antreprenorilor.
2. Obiective clare și comune – fiecare partener trebuie să înțeleagă ce aduce și ce primește din rețea.
3. Mecanisme transparente de luare a deciziilor – reguli clare, documentate și asumate.
4. Evaluare constantă a progresului – pentru a asigura corecțiile necesare și continuitatea proiectelor.
5. Comunicare deschisă – întâlniri periodice, platforme online și consultare publică.

Toate aceste elemente contribuie la consolidarea încrederii reciproce, fără de care nicio colaborare durabilă nu poate exista.

Costel Barbu – solidaritatea rurală – cheia unei dezvoltări autentice

🔗 „Comunitățile din mediul rural au forța, inteligența și voința de a se dezvolta. Ceea ce le lipsește adesea este conexiunea. De aceea, voi sprijini constant formarea de rețele de colaborare și voi încuraja orice inițiativă care aduce împreună oameni dedicați binelui comun. Satul românesc poate renaște prin colaborare, nu prin izolare,” declară Costel Barbu.